Importanta culorilor…
„Orice aș putea să îmi imaginez, dar niciodată o călătorie într-o lume fară culoare.” (Ramona BOBERIS)
Iți voi vorbi aici despre culori in arhitectura de interior, dar nu numai. Prin impactul lor, culorile sunt folosite la nivel de știință, în fizica, în advertising, în marketing, în politica, în lansarea unor icon-uri de produs, de fashion, în arta culinara, în arhitectura etc.
În loc de introducere
Se poate vorbi despre atributele simbolice ale culorilor artificiale ale materialelor, în speță. În arhitectură, culorile pot fi împărțite în convenționale, de influențare și culori decorative. Când vorbim despre culori convenționale cuprindem culorile simbolice. Și arhitectura din antichitate ne oferă numeroase coduri simbolice. De pildă, în China, ceea ce era pozitiv se reprezenta cu roșu, iar ceea ce era negativ cu galben. În Egipt, figurile umane erau roșii, natura verde, soarele galben, cerul albastru. În arhitectura bizantină apar fresce figurative, în stilul gotic culoarea era introdusă prin vitralii. În arhitectura contemporană culorile au căpătat și un mesaj funcțional asociat cu unele tehnologii. Astfel:
Culorile sunt convenții de avertizare ale unor pericole.
Aici, importanța culorilor este o evidență. Si este doar un exemplu. Dar cele mai importante progrese se semnalează în modul de utilizare al culorilor pentru influențarea psihologică în cadrul spațiilor arhitecturale. Culorile participa în mod direct și intenționat în procesul definire atât al unui interior, cât și la nivel urbanistic.
Sănătatea Omului și științele care studiază culorile
Cromatologia sau „știință culorilor” este un domeniu deosebit de vast și nu îl vom putea cuprinde în acest articol de Blog. Totuși vom aminti despre ceea ce este esențial, lucruri pe care avem nevoie să le cunoaștem.
Așadar, atunci când vorbim despre culori, subliniem importanța lor în felul nostru de a trăi, ne uităm la impactul psihologic și o mulțime largă de factori care sunt foarte particulari funcție de fiecare persoană, fiecare loc sau spațiu.
Orice tip de interior arhitectural, influențează utilizatorul și tocmai de aceea trebuie găsite cele mai bune metode ca să o facă în slujba acestuia, benefic. Culorile mai sunt analizate că mijloc de terapie. Cromoterapia este o ramură a medicinei alternative.
Psihologia culorilor, însă, este, poate, cea mai importantă. Este demonstrată puterea culorilor asupra organismului uman. Cumva, cunoscând psihologia culorilor se previne ceea ce cromoterapia vindecă.
Despre preferințele cromatice
De ce avem preferințe pentru anumite culori? V-ați întrebat vreodată?
De unde vine această orientare, această îmbrățișare pentru unele culori? Este valabil și în cazul respingerii. De pildă, Nu suport galbenul, poate ai auzit.
De ce, în timp, putem constata că iubim alte culori decât, de exemplu, preferam în adolescență? Pentru ca ne schimbăm structura interioara.
Culorile preferate pot fi un indiciu pentru alcătuirea profilului psihologic? Da. Si un indicator al nivelului de echilibru interior, aici referindu-mă la om, nu la spațiu. Și dacă am vorbit de cromoterapie, este lesne de înțeles că este și un mijloc de ameliorare și vindecare care poate fi pus la treabă, pentru binele tău. Culorile ar trebui, așadar, să fie utilizate funcție de context, dar și funcție de starea pe care dorim să o creăm.
Culorile produc reacții emoționale.
Iar emoțiile sunt acele călăuze, acele borne ale noastre, în fiecare moment. De aceea, culorile sunt un mijloc extraordinar de susținere a calității vieții.
Atunci când vorbim de preferințe de culoare, cel mai la îndemăna este să te gândești că atunci când, de pildă, îți place roșu, că trebuie să îl integrezi în interiorul tău.
Pentru că ceea ce iți place, te face fericit, nu-i așa? Sau, că atunci când ai o reacție puternică de respingere pentru o anumită culoare, sub nicio formă nu vrei să vezi ceva în culoarea respectivă în fața ochilor.
Dar hai să analizăm puțin acest impuls.
O altă perspectivă.
Voi face o paralelă. Să presupunem că iți plac cartofii prăjiți, înseamnă că iți fac bine?
Înseamnă că nu trebuie să nu îi mai mănânci deloc? Poate că nu vei renunță de tot la ei, dar nu este grav dacă îi mănânci foarte rar și gățiți altfel. Nu iți dau eu aici rețetă și, dacă iți plac și ți-am făcut poftă, citește mai departe. :)
Și daca nu îți plac legumele, de broccoli și de morcovi nici nu vrei să auzi. Înseamnă că este bine pentru tine să te lași condus de papilele gustative? Că iți place sau nu să fi de acord cu mine, știm fiecare, că organismul își ia benzina din vitamine și nutrienți. Așadar nu este după cum ne place.
Ei bine, așa este și cu culorile. Când iți place o culoare, nu înseamnă că iți face bine să o vezi peste tot și în cantități mari. Da, iată că, la culori tot în cantități măsuram, mai precis în suprafețe.
De unde știi că o culoare nu ți-a intrat în cap de când erai copil? Când erai băiețel, după caz, când te îmbrăcau în albastru!? Sau în roz și roșu, că fetița!? Și aceasta programare te-a făcut, că și mai tărziu, să îți alegi hainele în aceleași culori predominante. Desigur, ca să nu te complici, ai mai adăugat, niște alb, niște negru și, eventual, niște bej sau maro :).
Alb și negru se numesc non-culori.
Revenind, crezi că este o preferință adevărată? Este că un programel gratuit, instalat pe calculator care rulează acolo și te-ai obișnuit cu el. Preferințele adevărate sunt acelea care îți trezesc emoții de încântare, îți schimbă starea.
Ce facem, deci, cu culorile pe care nu le suportăm? Ce să facem?
Le folosim. Le integrăm cu măsură mică, la început. Pentru că dacă le respingem, înseamnă că este ceva dezechilibrat la nivel energetic.
Toată lumea știe că atunci când spui culoare te raportezi la lumină. Fară lumină nu exista culoare. Nu vom dezvolta subiectul în acest articol din perspectiva fizicii.
Lumina. Lumina înseamnă tot. Iar mediul este splendid în tot ansamblul lui cromatic. Cum ar fi să dispară verdele din jur, pentru că tu nu îl suporți?
Despre importanța culorilor în arhitectura de interior și cum le folosim?
Înțelegem din cele descrise pană aici ca, a utiliza culorile într-un spațiu arhitectural este mai mult decât a le combina că într-un laborator, ca să dea bine. Se impune o bună gestionare a utilizării lor, pentru ca importanța culorilor prin utilizare vizează sănătatea emotională si energetică.
Arhitectura de interior, arhitectura construcțiilor, decorațiunile, piesele sau elementele de design, accesoriile sunt, dincolo de funcționalitate și formă, purtătoare de mesaj prin culoare.
Relația culorilor cu cele 5 simțuri
Culoarea îmbracă textura sau materialul suport. Prin material ne referim la: lemn, piatră, țesătură, metal, sticlă, ceramică, materiale compozite s.a. Texturile pot fi mate, lucioase, semiluciase, rugoase, catifelate, aspre…
Culoarea ține de simțul văzului, iar textura ține de simțul tactil. Dar între ele este o legătura fantastică. Retina are capacitatea de a distinge textura și chiar de a o intui fară să o atingă. Și mai poate intui chiar și temperatura materialului în raport cu celelalte din jur.
De pildă, atunci când te uiți la o suprafață de marmură știi deja că este (mai) rece. Când te uiți la un mobilier din lemn simți «cald». Nu-i așa că este extraordinar?
Iar materialele pot avea miros. De pilda lemnul. Sau dintre materialele artificiale, plasticul.
Pentru că vorbesc despre simțuri, reiau o idee de mai sus. Gustul. Nu o să te gândești că vei mușca din canapea sau din vreo veioza ca să vorbim despre gust J. Aici voi descrie doar noțiunea de gust.
Când ne place ceva, vorbim despre preferințe. Ceea ce denumim gusturi, prin această lentilă, de fapt, este vorba despre preferințe. Gustul sau a avea gust într-un domeniu care rezolva estetica* ca armonie, acesta se obține prin studiu. Acest reper sau disticție ne ajută să identificam pe ce ne bazăm atunci când facem o selecție cu scopul de a obține o alcătuire, un ansamblu în mod armonios.
* estetica este știința care studiază înfățișarea, aspectul si aici intră și urâtul, grotescul.
Despre simțul auzului in acest context, spun doar atât:
Conceptul cromatic este muzica pe care o auzim în surdină atunci când pășim într-un interior.
De ce este mai greu să alegem culorile in interioarele noastre?
Cand alegem culorile NU o facem independent de materialul suport.
Nu este ca la haine. Acolo alegem doar tesaturi de toate felurile.
In arhitectura de interior avem de-a face cu multe tipuri de materiale, de texturi si de culori. Si mai este si forma.
Toate acestea generează anumite relații intre ele. Și dacă intuitiv vrei să le « asortezi », lucrurile se complică prin abundența lor. Ai uși, ai pardoseli din parchet, ceramică (gresie) sau piatră naturală sau din materiale artificiale (linoleum sau alte compozite). Ai țesături (tapițeriile mobilierului de ședere, perdele și draperii la ferestre, covoare), ai sticlă (o găsești la unele vitrine, mese, corpuri de iluminat) și multe altele. Și, tot la interior, mai avem ceva care ne face și mai dificilă misiunea: iluminatul artificial.
Si ce ar mai fi? Relatiile interumane. Fiecare utilizator are preferintele lui.
Iluminatul artificial.
Nu vom vorbi despre corpurile de iluminat acum, nici despre cum se folosesc, nici despre atributele lor estetice și funcționale. Ne rezumăm doar iluminatul artificial în corelație cu culorile. Nu de nesparțim de tipurile de materiale și nici de textura lor, dar invocăm ultima coajă, culorile și relația cu lumina, dar și cu forma.
Ceea ce este fundamental de luat în considerare, atunci când lucrăm cu culorile într-un spațiu, este dinamica acestora în raport cu momentele zilei și tipul de iluminare artificial ales sau existent.
Gândindu-ne la iluminatul natural și la cel artificial, culorile spun o poveste dimineața, ziua și o alta seara.
Obiectele și suprafețele care definesc spațiul sunt într-o condiționare unele făță de celelalte ptin culoare si prin textura, asa cum am amintit anterior.
Spațiul răspândește lumina, iar forma acestuia și orientarea față de punctele cardinale sunt strâns legate de felul în care lumina se descompune în culori. De aceea nu se poate aborda un interior doar din perspectiva preferințelor cromatice ale unui utilizator, ignorând situația existentă, contextul. Când alegi culorile și te duci intuitiv să le vezi mai bine la lumina naturală, nu prea este folositor.
Ele vor sta acolo unde le implementezi tooot timpul, zi și noapte. Iar lumina le poate schimba aspectul.
In loc de concluzii
Nu se ignoră utilizatorul, prin preferințele lui, nu se sfidează interiorul prin configurarea lui.
Acceptă culorile în viața ta. Ele au diferite tonalități și intensități. Dacă iți spun să folosești culoare pe pereți, nu îți imagina o imensă pată de verde intens. Pot fi laviuri de culoare, ca o acuarela palidă.
Nu iti recomand să utilizezi convenționala varianta cu pereți vopsiți alb, doar pentru că nu se da greș.
In natura culorile sunt mai blande. Albul parca nu este ca albul obținut artificial.
Spuma marii, zapada, petale de flori, au irizatii. Iar A.D.N.-ul nostru știe mai bine decât noi.
Alegeți să trăiți într-un mediu care să vă îmbunătățească calitatea vieții, chiar dacă uneori este nevoie de un remediu, aparent atât de simplu: un strop de culoare, folosiți-l.
O armonie de culori este la fel de sensibilă în echilibrul ei, ca și un fir de sare într-o rețetă rafinată preparată de un bucătar șef: prea mult și totul este compromis.
autor Ramona BOBERIS,
arhitect, arhitect de interior, creator de mobilier
Daca nu ai citit articolul anterior, te invitam sa il descoperi aici. S-ar putea sa iti placa :).