14 iulie 1789

Între curajul de a spune NU și calitatea vieții este o strânsă legătură.
Astăzi este Ziua Națională a Franței.
Au trecut 235 de ani de la Căderea Bastiliei.
Voi scrie cateva cuvinte de aducere aminte, pentru inspirație și introspecție care ne-ar putea fi de folos și nouă, românilor.

Context istoric, pe scurt

Revoluția! Pe vremea când Franța era monarhie și rege era Ludovic al XVI-lea, populația era sărăcită, flamandă, îngenuncheată de atâtea taxe, clima nu fusese prietenoasă și recoltele slabe au condus parizienii la revoltă.
Ca să îți faci o idee, pâinea ajunsese să coste aproape 90% din veniturile unui om la acea vreme. În timp ce oamenii mureau de foame, regele ducea o viață extravagantă, sfidătoare.
Bastilia a fost o cetate de pază a Parisului, în zona de est, construită cu câteva secole în urmă, în timpul Războiului de 100 de ani. Ulterior a devenit închisoare.

Pe 14 iulie 1789, o mulțime de oameni ajunși la capătul puterilor, dar plini de furie s-au îndreptat către Bastilia. În calea lor au incendiat posturile vamale care se ocupau cu taxarea mărfurilor. Mai mulți bărbați din rândul mulțimii furioase au escaladat zidurile groase și înalte de 30 m în căutarea prafului de pușcă depozitat acolo. Deschisă fiind calea de către acești curajoși a pătruns și restul mulțimii dincolo de porți. Atunci a fost momentul în care s-a născut Republica și Monarhia a căzut.

14 Iulie 1789, a marcat întreaga lume și a lăsat în istorie o schimbare de macaz în Europa, dar și în America de Nord. Schimbările au fost uriașe.
Astăzi, ca în fiecare an, pe celebrul bulevard Champs-Elysées se organizează, ca în fiecare an o paradă militară însoțită de artificii. Un spectacol fabulos!

O țară, un om, o casă

Încă de când eram copil m-a atras ceva la această țară. Inexplicabil. Am găsit un soi de argument, dar nu știu dacă asta era ceea ce mă intriga, de fapt. Mi se spunea des că am „mutră” de franțuzoaică. Nici nu știam dacă este un compliment. Mai târziu, în viață, am locuit în Franța câțiva ani. Am înțeles că nu era neapărat un compliment, dar imaginea femeii franceze ajungea la noi prin intermediul filmelor. Ori în filme erau alese actrițe care erau atipice, care se deosebeau prin suma trăsăturilor lor de anumite tipare. Avea să fie foarte puțin important acest aspect, mai degrabă a rămas ca un fapt-divers. Nu aveam „mutră” de frantuzoiaca. :)
Cât am locuit acolo am făcut, cum se spune, ceea ce învățasem. Am făcut amenajări de case, mobilier, amenajări de grădini, extinderi de case.

O poveste mai altfel.

M-a sunat într-o zi un tânăr francez. Avea numărul meu de la un coleg de serviciu pentru care făcusem niște studii de fezabilitate tot in vederea construirii unei case.
Ne-am întâlnit pentru a înțelege cerințele sale. Voia să își facă o căsuță. Mi-a spus că făcuse cerere de împrumut bancar pentru ceea ce avea nevoie. Voia o cameră mai mare, o mică bucătărie deschisă, o baie și un garaj. În garaj avea nevoie să aibă loc și pentru mașină, dar și pentru motocicletă și bicicletă. Și, dacă se poate, să îi rămână și loc de meșterit piese, fiind un hobby.
Am notat tot. Am cerut date ale terenului, mi-a arătat planul.

Nu. Nu am făcut ce mi-a cerut. Este cel mai greu lucru să ai curajul de a spune Nu clientului tău, dar este și o datorie. Cerința era cât se poate de logică și se raporta la viața lui de atunci. Însă o casă nu o faci pentru o perioadă din viață și, nu, suna aproape șocant, nu o faci doar pentru tine. Investiția pentru o casă este o treabă serioasă.

Dialogul

Așadar, i-am expus clientului meu niște lucruri la care nu se gândise. L-am întrebat cum crede că i se va schimba viața în următorii zece ani. Oare va mai fi singur ? Răspunsul a venit prompt:
A: – Nu, îmi doresc la un moment dat să am o familie și, de ce nu, copii. Orice este posibil.
R.B. – Casa aceasta cu o singură cameră, configurată ca un studio (garsonieră, la noi) va mai corespunde nevoilor tale ?
A: – Nu, dar la momentul acela o voi vinde.
R.B. – Bine. Sună ca o idee bună. Dar este ? Tinerii ca tine nu au toți posibilitatea de a-și face sau de a-și cumpără o casă. Și atunci când o fac își unesc adesea puterea financiară cu partenerul de viață.

A:  – Da, așa e.
R.B. – Atunci, la momentul vânzării posibil să te lovești de o problemă. Se restrânge dramatic această ofertă de cumpărare. Pentru că la achiziția unei case gândirea se extinde pe termen lung. A rămas pe gânduri.
R.B. – Iată propunerea mea. Ce-ai zice dacă refacem obiectivul ?
Facem o schema funcțională a unei case care raspunde nevoilor unei familii. Camera de zi, bucătărie semi deschisa cu loc de luat masa, dormitor cu baie, la parter și etaj mansardat pentru posibilitatea de a fi amenajate doua dormitoare și o baie și acolo. Subliniez, posibilitatea. Spațiul se configurează corect, dar se va pregăti la nivel de amenajare doar când contextul de viață se va ivi. Desigur, facem si spatiile tehnice necesare si, bineinteles garajul.

I-am lăsat timp de reflecție.

Decizia

După câteva zile m-a sunat. Avea un șir de întrebări, dar răspunsul a fost Da. A urmat procedura de proiectare cu tot ce înseamnă. Plus refacerea cererii de împrumut de la bancă, pentru o sumă suplimentară.

Am făcut toate fazele de proiect și casa a fost realizată. Apoi am făcut și proiectul de amenajare de interior, proiectele de mobilier personalizat. Toate au fost fabricate în România. Inclusiv ambientarile de ferestre și paturi (adică perdele și draperii, cuverturi și pernuțe funcțional-decorative pentru paturi și canapele, fotolii). În camera de zi am importat din Italia o canapea extensibilă de calitate, cu saltea de 18 cm.

M-am ocupat de absolut tot, până la accesorizarea pereților.

Curajul, decizia corectă și schimbarea vieții

Am simțit bucuria acestui tânăr la fiecare fază. Și în ziua de astăzi, acest om îmi scrie și mă întreabă ce mai fac și nu uita niciodată să îmi mulțumească. Uneori îmi trimite fotografii din camera lui de zi cu apusul soarelui a cărui lumină se vede frumos în spatele pomilor din gradină.

Asistența în execuție și proiectul de amenajare de interior, cu toate detaliile, au fost coordonate de la București. Între timp mă mutasem în România. Pe lângă o viață de calitate, nu va mai fi nevoie să facă demersuri să se mute în altă parte, decât dacă va dori acest lucru din alte motive. Iar atunci, nu numai că își va recupera investiția, dar va face și profit. Casa este gândită în așa fel încât să îi servească celor mai multe schimbări pe care viață le aduce în viața unui om.

O casă, un om, un pom

Nu am fost niciodată de acord cu zicala « clientul nostru, stăpânul nostru ». Nu știu cine a inventat-o, însă este interpretarea capătă niște ramificații teribile, total opuse calității serviciilor și eticii de a fi plătit pentru ele. Și numai cuvântul stăpân, mă duce la opusul libertății.

Nu am stat niciodată pe gânduri când a fost vorba de demolarea acestor ziduri de încarcerare a bunului demers.

Clientul tău este omul care vine să îl sprijini în nevoile sale, oricare ar fi acelea. Însă, nu te poți opri la ceea ce crede el că sunt nevoile sale. Fiecare din sfera sa de exercițiu, are un nivel de cunoaștere care depășește cultura generală, capacitatea de înțelegere a unui om care nu a făcut același parcurs de instruire. Și este natural să fie așa.

Am făcut o casă pentru un om, într-o tara străină, o casă cu curte și nu cu un pom, ci cu mai mulți.

Mi-a lăsat și câteva cuvinte, într-o exprimare de recunoștință, mai oficială, să spunem. Iți las cuvintele lui, mai jos, în articol sau în comentariul de sub postarea de pe pagina de Facebook cu acest articol. Acolo poți vedea ușor traducerea din franceză.
Dar pe lângă aceste cuvinte, am primit mult mai mult. Am primit cuvinte calde, prietenești, zâmbete și sclipire în ochi.

Nu ești niciodată singur în calatoria vieții. Iar drumurile tale depind de oamenii pe care îi inviți să te însoțească și de capacitatea de a culege ceea ce ți se potrivește.

Mărturia

« J’ai sollicité la société INNERKO pour m’accompagner dans le projet de construction d’une maison individuelle, depuis la réalisation des plans jusqu’à l’aménagement et la finition intérieur des pièces.

J’ai été très bien conseillé durant l’ensemble des travaux par Ramona BOBERIS qui a su se rendre disponible et être à l’écoute pour comprendre mes besoins et proposer des solutions adaptés en cohérence avec mon budget.

Dans un premier temps, cette aide précieuse m’a permis de faire valider les plans du permis de construire, en tenant compte des dimensions et de l’emplacement des ouvertures, pour garantir une bonne fonctionnalité des pièces et un apport de lumière agréable. Dans un second temps, l’intégration du mobilier pour chaque pièce, du salon à la cuisine en passant par le dressing de la chambre a été minutieusement pensé et dessiné afin de garantir un résultat optimal. Le choix des matériaux, des peintures, des sols a permis aussi d’obtenir un résultat harmonieux.

Rien n’a été laissé au hasard, chaque solutions choisis font partie intégrantes d’un projet global abouti tout en respectant les contraintes imposées.
Pour terminer, je tiens à remercier chaleureusement Ramona BOBERIS  pour la qualité du travail réalisé l’écoute tout au long de cette belle aventure. »

Victoria este bucurie

Iți mulțumesc, dragă Arnaud, pentru încrederea uriașa pe care ai avut-o în mine. Te felicit pentru curajul și determinarea de a face aceste demersuri mai mari decât „visul” inițial. Nu aș fi făcut nici eu nimic fară tine!

Arhitectura este despre oameni, nu despre ziduri.

Cel mai dificil lucru este să ai curajul de a renunța la propriile convingeri. Aceste convingeri sunt zidurile care au nevoie să fie escaladate, chiar demolate, pentru a lăsa loc edificării benefice. Oamenii au puterea să escaladeze pereți groși de 30 m înălțime și sa schimbe cursul istoriei.
Să fim împreună în tot ceea ce facem, să ne dorim o viață bună și să avem curajul schimbării și curajul de a ne revendica bucuria și pacea!

Vive la France ! Vive la liberte !

autor Ramona BOBERIS
arhitect, arhitect de interior, creator de mobilier

Daca vrei sa citesti unul dintre articolele recente, ti-l propun pe acesta.