Ce înseamnă acasă?

Ce înseamnă acasă?

Am pus aceasta intrebare, recent, pe pagina noastra de Facebook.

Pentru cineva este o stare de siguranță, pentru altcineva este un sentiment, un loc unde se simte el însuși, acolo unde este liniște, de unde începe totul, unde este iubire, loc de ragasire, unde se găsește sau regăsește liniștea sufletească, unde măștile rămân la ușă de la intrare, acasă este căldură, veselie, acolo unde se afla cei iubiți, loc de creație.

Poate regăsești aici și răspunsul tău. Cel mai des s-a spus un sentiment, liniște și iubire.

Acasă nu este niciodată gălăgie? Nu se plânge? Nu minte nimeni? Nu ridică nimeni vocea? Cu proporția și frecvența de rigoare, cu siguranță, îndrăznesc să spun cu certitudine, că există și acestea.

Personal, am căutat niște zeci de ani răspunsul pentru „acasă”. De dinainte să devin arhitect de interior și arhitect. Având în vedere rolul profesional, am avut șansa să mă apropii de acest loc pe care oamenii îl doreau făcut „după sufletul lor”, cum se spune, dincolo de mine. A devenit adesea „atelierul meu”, l-am studiat, l-am cercetat, am sustinut crearea lui si, in cele din urma l-am creat si pentru mine.

Valențele lui „acasă”

Acasă este greu să îl reduci la un răspuns. Cel puțin să îl reduci doar la un aspect. La acasă este greu să te uiți dintr-o perspectiva fară să nu lași dincolo de limita acelui orizont, multe alte lucruri.

Acasă sunt primele brațe care te-au legănat. Primul piept cu căldură la care ai adormit, pe vremea când nu cunoasteai nimic altceva în afara acestui „acasă”. Și orice îndepărtare te făcea să strigi cât te ținea gura până când „acasă” venea la tine:), ca muntele la Mahomed.
Acasă este locul de unde pleci. Casa părinteasca. Pleci ca să îți faci casa ta, mai devreme sau mai târziu.

Personal, am plecat de acasă la 14 ani. Și am numit acasă peste 35 de locuri până acum.

Acasa, însa, este, mai ales, locul la care te întorci.

Acasă, poate fi un sat, un oraș și poate fi o țară. Și poate ești și tu printre cei care au trăit sau trăiesc încă pe meleaguri străine. România era sau este ceea ce numești acasă. În ce limbă vorbești? Acasă este și limba maternă.

Acolo nu contează daca îți sta bine părul și acolo îți iei deciziile în diminețile în care te trezești nopțile la 3. Acolo spui ce ai de spus, acolo vorbești, poate, cel mai mult, dar acasă este și unde taci. Tot mult.

Acasă știi ce voce au gândurile tale.

Acasă este locul în care plângi, în care te trezești dimineața și nu vrei să privești oglinda. Este locul în care te zidești, în care înveți, în care visezi. Locul în care ești bolnav, în care cazi, în care ingenunchiezi. Locul în care te ridici. Locul în care te hrănești în toate corpurile tale. Este locul în care iubești și iți crești copiii. Este țarcul acela de protecție în care protejezi ce ai mai scump. De acolo îi strigi lui Dumnezeu rugăciunile cu voce tare. Unde ai curaj să te cerți cu El, atunci când crezi că te-a lăsat singur.

Raspunsul la „Ce înseamnă acasă?”

Este o întrebare simplă, dar un răspuns greu. Greu să conții în el tot ceea ce este. Pentru că în acest răspuns stă și cine ești tu. De unde vii tu? Unde te duci? Cu cine iei cina? Ce ochi vezi prima oara dimineața?

Acasă iubești ce ai mai scump, de acasă pierzi și ce iubești mai tare.

Acasă este locul în care încerci să înțelegi și să sortezi ce ai cules pe-afara. Acolo speli, acolo cureți. Acolo îți tii strâns în brațe și propria minciună. Și tot acolo îți înțelegi cele mai adânci adevăruri.

Acasă te uiți cel mai puțin la ceas.

Orice răspuns ai da acestei întrebări, orice semnificație particulară, vei ajunge în același loc.

Fară trup, fară spațiul din inima ta, fară spațiul mental, fară să ai locul la care să te întorci, acasă nu există. Nu poate exista. Și chiar și atunci când nu reușești să aduni laolaltă tot ce înseamnă acasă, îți este stâlp cel puțin „un acasă”, din plan spiritual, mental sau fizic.

Locuința, indiferent de felul ei sau de statutul tău față de ea, proprietar sau chiriaș, este acasă.

Locuința, casă și acasă

Confortul, acest sistem de susținere pentru toate acțiunile tale.

Acolo pui tot ce poti din ceea ce ai nevoie ca sa te sprijine ca om social, in societatea zilelor noastre. Să aibă confortul din care să îți iei starea de bine: să economisești timp având mașină de spălat, să te odihnești având o saltea și o perna bună. Despre locuință sunt multe de spus. Dar fară locuință, acasă se simte dureros.

Ce pui în acasă, casa îți da înapoi.

 Nu este suficient să fii împăcat cu tine și cu Dumnezeu. Nu este suficient să ai un fond emoțional bun. Daca nu ai unde sta, acestea sunt vitregite. Corpul tău fizic are nevoie de protecție, de securitate, are nevoie de igiena. Ai nevoie sănătatea acelui spațiu, de armonie.

Corpurile tale mental, emoțional și spiritual (cel energetic și toate câte sunt) au nevoie de acasă.
Iar daca nu îl ai îl cauți, îl construiești. Omul nu poate funcționa fară acasă.
Și este valabila și reciproca. Nicio o casă nu este acasă fară pace și spirit.

Acasă este un loc. Un spațiu. Acasă este acolo unde „ești” tu.

autor Ramona BOBERIS
arhitect, arhitect de interior, creator de mobilier

Daca vrei sa citesti unul dintre articolele recente, ti-l propun pe acesta.