Nostalgia

Răsfoiesc o carte cu coperțile tocite.  Între foile ei maronii găsesc diferite semne. Câte un cartonaș, o bucățică de pliant vechi, o carte de vizită ștearsă, hârtii cu scrisul meu de mână pe care este notată câte o rețetă sau câte un secret la vreuna din rețetele făcute de multe ori. Am găsit chiar și o floricică de măr presată. Este acolo de prin studenție. Pfff!
Las toate semnele acolo. Mă uit și pe stânga și pe dreapta acolo unde le găsesc. De câte ori nu am făcut acele rețete, iar pe unele nu le-am mai făcut demult. Am și uitat de ele.

Cartea de bucate, poate, primul meu manual

A fost, poate, primul meu manual de dezvoltare personală. Nu te gândi la sensul fizic al cuvântului, că veni vorba de mâncare :).

Cartea aceasta m-a învățat să gătesc, de mică.

Nu existau faimoasele canale de YouTube, unde să ne invite cineva în bucătăria lui și să ne arate toți pașii. Rămâneam adesea singura acasă. Când mama venea de la lucru, mă găsea urcata pe scăunel, pe care îl plimbam prin toată bucătăria, după nevoie. Că nu ajungeam prea bine nici la masă, nici la chiuvetă. Cu atât mai puțin la aragaz, unde mă găsea cu câte o oală pe foc.

Nu am să uit niciodată prima mea ciorbă de fasole. Aveam 9 ani. A ieșit albă. Ce-am mai plâns!!! Nu înțelegeam de ce nu avea culoarea aceea roșiatică. Gustul era bun, dar simțul estetic îl aveam la orice și ceva nu făcusem bine.

Tot atunci am făcut și prima zacuscă. În acea perioadă. Nu, nu semănam cu alți copii de vârsta mea, nici atunci, cu atât mai puțin cu cei de astăzi. Păpușile pe care le iubisem atât de mult, le uitasem înainte de vreme. Îmi mai lua mama câte una mare, din aceea fabricată la Arad, la fiecare sfârșit de an, că să îmi pună coroniță de la premiu pe ea. Și, stiu că nu este la modă, dar am avut o colecție mare de… păpuși.

La 9 ani eu am început să gătesc. Mâncare. Că unele deserturi făceam deja.
Pe vremea lui Ceaușescu a fost o perioadă când în Alimentara găseai doar biscuiți Chindia. Văd și acum rafturile goale cu cutii așezate la distanță, ca să pară că „ESTE”. Erau niște biscuiți simpli, tari ca lemnul, în niște cutii mari de carton. Mă rog, mi se păreau mie mari, în percepția mea de copil. De ziua mea, nu mă puteam duce cu biscuiți din ăia la scoală, să îmi servesc colegii. Erau groaznici. Așa că am făcut cornulețe și cake (chec cum îi zicem, dar termenul vine din engleză). Doar văzusem de atâtea ori cum făcea mama, așteptând lângă ea să pună în tăvi și eu, în sfârșit, să ling oala de compoziție dulce.

Mama mea, trezită de la 5 dimineața, venea acasă ruptă de oboseală.

O vedeam rar zâmbind și mereu se văita de picioare.

La scoală, îmi făceam temele în pauze, imediat ce le primeam, stăteam în prima banca, învățam cât puteam prin atenție la ore. Abia așteptam pauza mare, de 20 de minute. Eram prima în clasa, iar motivele erau cu totul altele decât credeau colegii mei și chiar și profesorii.

Când ajungeam acasă, terminam temele și mă apucam de treabă. Treabă în casa, de tot felul. Dacă te-ai gândit că m-am apucat să gătesc că să o ajut pe mama, nu ar fi cinstit să te las cu această impresie. M-am apucat să gătesc pentru că nu îmi mai placea mâncarea făcută de ea. Nici mie și nici fratelui meu. Era atât de împovărată și obosită de griji și de vremurile acelea austere, la care se mai adăugau și alte necazuri, că din astea se găseau peste tot și la fiecare, încât gătea… ca să fie.

Stau și mă uit la cartea mea de bucate și în mintea mea se naște o poveste, dar de data asta din vremurile de acum.

De la gătit la alt fel de pregătit

Proiectare pentru bucătăria mea.
Modelarea unui spațiu, strâns legat de niște condiționări, nevoi, care să le facă viața mai ușoară și să le aducă diferite bucurii oamenilor. Nu iți dau definiția din cărțile de teorie. Asta este proiectarea, definiția aceasta este mai ușor de ținut minte, și nu contează că nu este completă.

Și acum te invit să asiști cum proiectez cu instrumentele minții, cu toată cunoașterea asimilată, o bucătărie pentru mine. Voi elimina toate trăsăturile tehnice complicate, să fie cât mai ușor de înțeles. Și Daca mă însoțești, pe șantier, în birou și toate etapele, te invit la masă ca răsplată. Hai că peste faza cu șantierul trec repede, nu sunt prea plăcute.

Te-am ascultat  și pe tine cel/cea care ai comentat la această postare :).
Și pentru că a fi arhitect de interior și creator de mobilier înseamnă a fi și în ascultare, cuvintele subliniate sunt ale voastre, ale tuturor celor care ați comentat. Dacă pasajul cu explicațiile despre bucătărie te plictisesc, deși, poți afla multe lucruri pe care nu le știai, treci la ultima parte.

Conceptul si scenariul

Proiectez pentru execuție și implementare o bucătărie spațioasă, luminoasă. Pun blaturi din quartz, o nuanță foarte deschisă, precum culoarea laptelui în care am pus câțiva stropi de cafea. Și pentru mobilier aleg fronturi mate de culoarea nucului. Între blat și modulele suspendate voi placa tot cu quartz. Mânerele de alamă periată se potrivesc atât de frumos cu electrocasnicele negru mat. Am grijă ca fereastra să se poată deschide, fară să mă deranjeze în timp ce prepar mâncarea pe zona de lucru.

Avem nevoie de o bucătărie care să se ventileze foarte bine și natural, oricât de bună este hota cu care o dotăm. Pe jos, pun o pardoseală dintr-un material compozit, hidrofug, juri că e parchet. Este atât de ușor de întreținut, rezistă la apa, și la spălări frecvente. Și îl pun și în camera de zi și în baie, fară probleme. Pentru pereți aleg o nuanță diluată de verde copt, va pune în valoare nucul. Iar alama mânerelor le va face niște bijuterii în lumina care inundă bucătăria.

O bucătărie practică, are grijă de picioarele tale (săraca mama).

Gândesc poziția frigiderului, cu deschiderea ușii către blaturile de lucru. Și neapărat, pun în apropiere o zona de lucru. Astfel, atunci când scot din frigider, de pildă, supa gata preparată, o așez imediat pe ceva, fară să merg până la masă sau în cealaltă parte a bucătăriei. Că veni vorba de supă, voi pune vecin cu frigiderul, un modul cu sertare pentru vase și vesela și un sertar cu ustensile. De acolo voi putea lua fie boluri, dacă încălzesc supa la microunde, fie un vas daca încălzesc pe aragaz.

Microunde. Nu sunt așa minunate, dar pot fi de folos uneori. Mă mai gândesc. Dacă totuși voi integra un cuptor cu microunde, desigur aceeași culoare cu cuptorul și îl instalez, la o înălțime potrivită. Nu așa cum am văzut pe la nordici. Ei sunt mai înalți. Iar când vine copilul de la scoală și își încălzește o supă singur, să nu și-o toarne în cap. Și, nici eu nu sunt prea înaltă, așadar, ergonomia este sfântă în bucătăria mea; și a ta.

Așadar, scot supa din frigider, am unde să o pun imediat pe un blat de lucru, iau un polonic și un bol din sertarul de sub blat și pun bolul la microunde sau pe aragaz. Ups. Ce fac cu polonicul ? Acela nu se bagă la microunde. ;)

Îl pun în chiuveta care este doi pași mai încolo sau, direct în mașina de spălat vase. Că mașină de spălat vase trebuie să fie întotdeauna lângă chiuveta. Din două motive. Economisesc cheltuieli la instalațiile de racord apa și le voi gândi vecine, racordul de la chiuvetă cu cel de la mașină de spălat vase, da!? Celălalt motiv este că atunci când folosesc mașină de spălat vase, este indicat să arunc toate resturile de mâncare din farfurii la pubelă și, dacă am mâncat ceva mai uleios sau lipicios, nu strică să le dau foarte scurt sub un jet de apă. De aceea, acestea trei vor sta împreună, de nedespărțit. Pubela pentru resturi menajere sub chiuvetă, mașina de spălat vase în stanga sau în dreapta modulului cu pubelă.

Să nu uit supa pe aragaz. :) Zic aragaz, că în copilărie, dar pun o plită. Consider că am racord de gaz și voi alege una cu gaz și aprindere electrică. Plita, ce culoare o pun ? Bravo! Tot negru mat. Plita va sta la o distanță de minim 80 cm față de chiuvetă. Voi păstra 90 cm, totuși.
Că poate fac ouă prăjite dimineața și soțul vrea să își spele repede ceasca în care a băut cafeaua. Și nu vreau să ne certam că îmi sare apa în tigaia încinsă în care fac ouăle.

Proiectarea corectă susține armonia relațiilor interumane, dar te ferește și de incidente casnice.

Hotă pun? Pun. Dacă am spatiu, și am, pun una chiar mai lată decât plita. Și ce culoare pun ? Negru mat, desigur. Și dacă tot am vorbit de cafea. De când visez la o cafetieră încorporabilă. De data asta, aleg o cafetieră de pus pe blat. O voi ajeza pe o tavă cu margini nu prea înalte, alama periată. Cafetiera neagra. O vezi cu ochii minții? Va arăta excelent, îți promit eu. Tu de unde să iei tava culoarea alamei ? Nu e treaba ta. Ai arhitect de interior aici și creator de mobilier. Mă ocup eu de tot. ;)

Ce mai am lângă plită? Pai, aș pune un jolly unde să îmi țin toate sticlele cu uleiuri, oțet și alte ingrediente lichide care nu se refrigerează. Și să nu uit. Sertarul cu tacâmuri. Pot avea două. Unul cu uz cotidian, pentru ai noștri și altul pentru când am invitați, asta dacă nu am o servantă în sufragerie (locul de luat masa). Dar asta este altă poveste.

Ultimele detalii ale scenariului

Șiii, voi pune un dozator (dispenser) pentru detergentul de vase montat pe blat, lângă chiuvetă ca să nu mai văd flacoanele acelea de plastic și încă unul pentru săpun, și ele negre. Da. Mă spăl pe mâini înainte și des când gătesc și vreau să am grija de mâinile mele. A fi gospodină nu înseamnă că trebuie să se și vadă ;) De acord?

Și că tot sunt iar la chiuvetă, o montez sub blat, că nu degeaba am pus blat de quartz. Pun și o baterie deșteaptă cu cap fexibil și poziții diferite de reglare a jetului de apă. E minunat dușul când ai de spălat niște struguri , de pildă.

Negru mat și el, așa cum voi alege și chiuveta. Asta dacă nu găsesc una la culoarea blatului. Dar am mare grija la asta. Dacă nu e toul armonios este mai sigur să merg pe negru mat cu proprietăți antistrop, că să nu văd calcarul uscat, albicios. Deși nu e mereu atât de grav, este o bucătărie, nu un muzeu. În plus, umbra care se face natural în concavitate, are rolul ei. Trăiască legile fizicii!

Buretele de vase, lavetele și buretele abraziv, poate le pun într-un sertar mic, integrat în sertarul de pubelă. Ca să nu le las pe blat după ce termin cu curățenia după gătit.

Bucătăria era cândva inima casei. Și încă mai poate să bată. Dar să bată cu puls sănătos.

Să mă slujească bucătăria pe mine, nu eu să fiu sclavul ei.

Zic bine!?

Gândesc cu atenție și suspendatele. Analizez să am module de stocare și pentru alimente că: orez, mălai, pasta, diferite borcane și conserve s.a.m.d. Borcanele pentru condimente, capacele pentru vase și toate cele necesare își găsesc locul, organizat.

Și pun și un modul cu sticlă. Aici voi pune paharele și ceștile. Îmi plac să se vadă. Daca mă știu într-o perioadă aglomerată a vieții mele, s-ar putea să pun o sticlă cu aspect sablat, sau o sticlă fume. Un oarecare deranj este mai puțin vizibil.

Am loc și de un loc de luat masa cu câteva scaune. Pot alege niște scaune din polipropilenă și nu tapițate. CopiiI sunt neatenți și pot păta tapițeria. Însă, de data aceasta voi selecta niște scaune din lemn cu un design modern, cu linii moi, curbate. Aleg un nuc vopsit în negru mat. Pun și niste pernuțe, pentru confort, de culoare verde, câteva tonuri mai închis decât pereții, cu un detaliu de șnur, la îmbinarea cusăturii de culoare ocru sau muștar. Se spală ușor și se și înlocuiesc dacă se pătează accidental.

De la concept la proiectare, execuție și implementare

Verific încă o dată tot. Fac releveul, proiectez prin reprezentare tot ceea ce am gândit, stabilesc cotele instalațiilor în cea mai bună poziție față de electrocasnice. Stabilesc evacuarea hotei, posibilitățile de încălzire ale spațiului, cu tot cu cote și alegeri precise. Am și constrângeri, dar le rezolv că nu degeaba am învățat carte. Avantaj eu :)

Nu trebuie să avem bucătăria ca în vremea copilăriei și adolescenței (sub Ceaușescu), când din cauza frigului, ne strângeam cu mic, cu mare in… bucătărie. Fac și planul de plafon, toate detaliile de execuție pentru meșterii. Proiectez ansamblul de mobilier cu toate cotele și detaliile. Nu uit de amortizarea ușilor și sertarelor. Aceasta va fi o bucătărie în care se va găti, așa că nici vorba să pun sistem de deschidere prin apăsare (push on). Acelea merg în alte situații, mai… de decor așa. De altfel, tot de aceea pun mânere sau butoni. Pe mâini ne rămân urme alimentare când gătim, că nu te speli pe mâini chiar de fiecare dată când pui mâna pe lingură sau pe pachetul cu unt. Hai să fim cinstiți.

Trimit proiectul de mobilier la producătorul de mobilier pentru evaluare preț, verific tot cu tehnologul și apoi fac comanda pentru execuție. În acest timp, finalizez toate demersurile, fac celelalte achizitii pentru finisaje și invit meșterii să pregătească spațiul.

Producătorul de mobilier, vine și își ia propriile cote când sunt montate toate finisajele. În timp ce se pregătește ansamblul meu de mobilier de bucătărie, mă ocup de restul. Tot ce am gândit în faza de concept. Achiziționez masa, scaunele și toate accesoriile necesare, inclusiv corpurile de iluminat. Desigur, voi pune lumina caldă și puternică. Am integrat și iluminare sub blat, astfel nu voi avea umbră seara, pe zona de preparare. Am eficientizat timpul de execuție al tuturor operațiunilor.

Totul este coordonat și va ieși ceea ce…am proiectat si conceput. Excelent!

Șortul albastru și mănușile de bucătărie muștar cu cerculețe tot albastre așteaptă pe marginea unui scaun. Nimic nu este ales la întâmplare. Și acestea se integrează armonios pe lângă ceea ce am ales.

Bucătăria și bucuria

Când spațiul este gata, iubitul meu soț, pasionat de gătit, poate să îi facă inaugurarea. Eu am muncit destul până aici :)

Fie că ne bucurăm de mesele în familie sau avem invitati, bine ne este sa fie în tihnă și liniște, in armonie, sa ne bucurăm cu toții de mâncarea cu care ne hrănim corpul.  Și acest lucru ne vă susține toată procedurile de gătit și preparat. Da, ajut și eu, de aceea am spus „ne”.
Mai ales că acum nu mai trebuie să mă urc pe scăunel. :)

Dar el va face preparatele de mancare. La prăjituri și de alte bunătăți, papanași și cremșnit de casă  ne vă ajuta o foarte buna prietena. Tava de cuptor încă nouă, nu și-a luat patina specifică. Și probabil nu va fi niciodată înnegrită, că avem mașină de spălat vase. Adio spălat vase murdare dupa musafiri !

Rămânem cu nostalgia plăcintelor făcute de bunici, de tot felul. Plăcinte cu brânză așa cum le cocea cate o bunica în tigaie pe aragaz, cum ne povesteste cu bucurie de copil, o alta prietena. Pentru cine vrea, vom face și clătite. Mmm, deja simt mirosul de cafea care se amesteca cu cel al deserturilor. O așteptam și pe Simona. Pentru ea am comandat amandine, că în Austria nu se găsesc. Sperăm să o bucure surpriza.

Anca va aduce rulouri cu cremă de cacao așa cum le face mama ei. Am cumpărat și caserole. La atâtea bunătățuri fiecare va pleca cu prăjituri și acasă.
Suntem gata să ne primim invitații.
Ce bucurie! Prietena noastră care desenează mereu mandale în bucătăria ei, de acasă, poate să o facă și într-a noastră, ca să își țină obiceiul.
Cât se pregătește masa, ne adunăm și mai povestim. Și aici, dar și în gradină.

Aștept cu entuziasm să vină toată lumea. Masa o servim la locul de luat masa, ca avem mai multe locuri. Am ambientat-o frumos, cu vase cu picior din sticla transparentă și bujori albi și roz. Și totuși, bucătăria, rămâne, așa cum foarte bine a spus o clientă a noastră:

« Le lieu où on se réunit autour du feu depuis que l’homme existe, lieu de partage, d’échanges, la au les bonnes odeurs nous mettent tous d’accord! À Table !!! »

(Trad. din fr. Locul în care ne-am adunat în jurul focului de când există omul, un loc al împărtășirii, al schimburilor, unde mirosurile bune ne pun pe toți de acord, ne împacă! La masa!!)

autor Ramona BOBERIS
arhitect, arhitect de interior, creator de mobilier

P.S. Scriind acest articol mi-am amintit de mama. Stă într-o zonă fară semnal internet (da, ce fericire!) si nu va citi acest articol.
Acum vă las, vă mulțumesc, și fug să o sun. Mama gătește minunat. Când sufletul este în pace și mâncarea iese bună.

Daca vrei sa citesti unul dintre articolele recente, ti-l propun pe acesta.