De ce nu ți se îndeplinește visul?
Am văzut recent o postare pe una dintre platformele Social Media. Conținea o întrebare: „voi ce visuri aveți?”  Și citind, mi-am adus aminte despre una dintre cele mai zguduitoare revelații din viața mea.

Eu, tu și visurile noastre cele de toate zilele

Iți aduci aminte de visurile din copilărie? Sau de cele de la 16 ani sau de la terminarea studiilor, atunci când porneai în viață? Pot fi visuri și din plan personal, legat de un copil, de un loc unde îți imaginai cât de fericit ai fi dacă ai trăi acolo sau legat de o profesie, meserie. Anii au trecut și… …Te-ai regăsit în situația în care ai muncit pe brânci, ai riscat, ai sacrificat tot timpul și energia ta, ți-ai pus în pericol sănătatea, relațiile cu oamenii cei mai iubiți inimii tale pentru că tot tot tot și toată atenția ta era investită în ACEL vis?

Ai forțat, ai răsturnat planeta, nu ai mai știut că e zi sau noapte. Ți s-a întâmplat să te sune mama ta când erai foarte ocupat, prins în vreuna dintre etapele demersului și să nu îi răspunzi ATUNCI zicandu-ți „lasă, că o sun eu mai târziu”? Și ai ajuns acasă la ore mici, că atunci te opreai din muncă, și nu mai sunai. Mâine.

Și tocmai acel vis să te duca la o cu totul altă înfățișare a rezultatului pe care ți l-ai imaginat. Și să te coste incomensurabil. În unele cazuri, mama pe care ai fi vrut să o suni mai des, într-o zi, nu ți-a mai putut raspunde :(.

Am trecut și eu prin de toate. La nivel personal, fie urmam câte un vis, fie așteptam să îmi pice din cer, într-un mod miraculos, responsabilizând Divinitatea cu datorii față de mine. Sau mă încrâncenam să urmez visuri în care, după un timp, nu mă mai regăseam, și mă trezeam cu bateriile goale și fară ceva palpabil. Alteori, eram dură cu mine și, în mod incostient, mă obligam să le stiu pe toate „că să… ”. Și să îi și „mulțumesc” pe toți.

Mă luam la trântă cu timpul și credeam că tot ce îmi închipuiam era pentru mine, că altfel ce caută gândul acela în capul meu !?
Ai cunoscut și tu durerea, frustrarea, pierderea sau sentimentul acela de conflict interior că nu a meritat zbaterea și sforțarea? Și că nu, nu puteai echilibra cu scuza că trăgeai atât de tare pentru visul tău?

Ah! Visul.

Dar, poate te întrebi de ce scriu despre aceste lucruri și ce legătură are cu pagina pe care te afli.

Profesional, oamenii au apelat la serviciile mele pentru diverse situații. Fie că își făceau casa, fie că își amenajau un magazin, clinica, hotelul,  fie că își reamenajau apartamentul, biroul, bucătăria, dressing-ul…. mulți aveau, dincolo de cerere și Visul. Uneori acest vis era legat de o nevoie clară, era dozat, era mai relaxat, adică permitea și câte ceva care nu era pe listă, alteori era „ foarte bine” …închipuit, imaginat.

În primii ani de practică, lipsea ceva, ca și cum făceam ceva greșit. Rezultatele proiectelor mele nu mă mulțumeau pe cât aș fi dorit. Oamenii erau mulțumiți, dar eu simțeam că nu eram pe deplin satisfăcută cu rezultatele. Ceva nu era suficient pentru mine. Mă gândeam că nu aveam suficienta experiență, deși acceptam doar proiecte pentru care mă simțeam pregătită. Și eram. Mă refer aici strict la instrumentele pe care ți le dă o profesie (scoală, stagii, cursuri ș.a.)

De ce simțeam că nu sunt mulțumită cu rezultatul? Că, deh, dădeam toootul pentru proiectele mele și execuția lor.
Simțeam o lipsă de satisfacție undeva. Nu știam să identific exact ce. Și așa, mi s-a revelat prima geana de lumină.

Voiam să le îndeplinesc visul.

Și ce e rău în asta, poate te întrebi. Hai să iți explic printr-o ilustrare pe personaje.

Visul și frații lui mai mari

Sunt trei frați: Visul, Obiectivul și, aceștia doi mai au și o soră.

Visul

Când este copil este acel puști isteț, curios, creativ sau entuziast. Este curajos, el vrea, dar nu știe de ce. Poate a văzut la altcineva, poate îi place ceea ce vede, urmează modele, admiră, râvnește. Sau, poate, își imaginează un univers fară granițe, sclipindu-i ochii. El nu se cunoaște pe sine și încă descoperă lumea. Este încântat și încrezător și cu aripi până la cer :).

Obiectivul

Este fratele mai mare, maturul. A fost și el cândva precum Visul. Dar a învățat multe, a făcut din talente aptitudini. Este responsabil, are discernământ, a învățat despre risc, despre etape, este flexibil. A înțeles că pierderea ți-aduce cele mai prețioase învățături. Când cade se ridică. Merge mai departe. El este cel care știe unde vrea să ajungă, dar știe că nu știe încă tot despre ce vă găsi la destinație. Iubește și surpriza.

Nu știe tot, dar știe pe cineva care știe, vorba lui Henry FORD :). Pune întrebări și mai știe că a fi stăpân pe sine nu înseamnă a fi în control. Este conștient că nu poate asimila toată cunoașterea din lume și are respectul față de domenii întregi pe care nu are cum să le studieze.

Trăiește în energia lui  împreună. Nu se simte intimidat, nici jignit când alții știu mai bine. Dimpotrivă, îi caută. Și știe ce este jocul, acea trăsătură de bucurie și încredere (nu de naivitate și mai ales, nu de frică) prin care se fac toate.
Și ce ar fi el, Obiectivul fară bucurie!?

Ei bine, când Visul devine adult și nu traversează toți pașii pe care îi face fratele său, Obiectivul, nu mai este la fel de simpatic. Are atitudine încăpățânată, inflexibilă și, fară să își dea seama, nu știe să folosească și să respecte cunoașterea și expertiza.

Visul imatur nu permite călătoria, vrea să ajungă la destinație după regulile sale, nu înțelege frumusețea procesului. Nu vede pădurea de copaci. Când pierde se înfurie, suferă, este neglijent, are stări depresive, se condamnă pe sine și foarte des, pe alții, de la Fisc până la Dumnezeu.

Visul adult nu are aripi, ci o bilă de plumb legată de picior.

Poate ai întrerupt cititul și cauți să îmi scrii că greșesc. Și poate vrei să îmi dai exemple despre antreprenori consacrați de pe planeta asta care au împlinit visuri mari cât pentru un 1000k de oameni. Ori, poate, ești unul dintre ei. Felicitări !
Da, ai dreptate. Sunt multe cazuri. Dar, daca ne gândim la personajele mele de mai sus, a fost cel mai probabil vorba despre Obiectiv. Iar în unele cazuri a fost vorba despre…

Viziunea

Nu am uitat să ți-o prezint și pe sora celor doi frați despre care ți-am spus mai devreme. Ea seamănă cu frații ei, dar este înzestrată cu un talent rar, care valorează 1000k de puncte ;). Are ingeniozitatea și creativitatea pură a Visului copil, și trăsăturile fratelui său Obiectiv. Are o energie uriașa capabilă să transforme lumi, daca nu chiar Lumea. Nu este de invidiat, pentru că are și responsabilități pe măsură ;).

De ce este visul „rău”?

Visul la adulți, este o plăsmuire mentală cu atașament emoțional. El are nevoie de creștere, de introspecție, de autocunoaștere. El poate fi „rău” atunci când este momentul să devina Obiectiv și rămâne la nivel de infant. L-a pierdut pe DE CE, dar este obsedat de CUM.

Visul are o interpretare pentru tot ceea ce nu știe, dar crede că știe.*
*citeste asta inca o data

El este legat cu o funie sau un lanț de un Tine de mai demult sau de un Tine pe care nu îl cunoști încă. Alteori este legat de energia colectiva. Adică nu este al tău. Visul te subjugă și te împiedică să ajungi acolo unde crezi tu că vrei să ajungi și te izbește de toți pereții. El devine stăpânul vieții tale, preia controlul. Te face să compari viață ta cu a altuia, te face să vrei să ajungi la o destinație, undeva în viitor. Și, ca un manipulator, te face să îl confunzi cu speranța.

Visul uită de Tine, totul este despre el.

Te face să vezi lumea din condiția de lipsă. Ori asta este cel mai amar gust al vieții. Cât amar guști până se îndeplinește Visul ?
Și viată ta care se scurge alergând după viitor. Acel viitor, când „în sfârșit” vei fi fericit, nu-i așa !? Dar cine vei fi tu în viitor? Poți știi!?
(Nu asculta ce îți răspunde Visul în mintea ta, în timp ce citești acest articol, că el nu îl știe pe ACUM. Că dacă îl știa nu mai era un vis. El are abilitatea de a te ține agățat de viitor. :) Are sens ?)

Și? Să trăiești fără visuri!?

Ce ar mai fi viața? Ce prostie! Cum adică?
Auzi peste tot despre starea de prezență, nu!?

Păi dacă stai în starea de prezență tooot timpul, nu mai faci nimic.  Ce faci cu facturile, cum îți rezolvi problemele la locul de muncă, cum gestionezi afacerea, copiii, toate. (nu citesc minți, ți-am spus, am fost acolo)

Fii în Prezent. Nu sta în prezent. În starea de prezență nu înseamnă să fii inactiv, să dormi pe canapea și să pui lacătul pe ușa afacerii tale sau să nu aspiri să ai o casă, familie, copii sau orice altceva. Dar de multe ori „stai în starea de visare” și nu ești atent la drum. Te rătăcești, obosești, și pierzi.

Visul te face să pierzi cele mai importante resurse ale vieții: timp și bucurie.

Când am mai primit puțină lumină, am descoperit ceva care m-a tulburat profund.
Unele visuri s-au împlinit fară să îmi dau seama. La ce folos s-au mai îndeplinit dacă eu nici nu m-am prins!?
Am pierdut. Am pierdut bucuria. Cum s-a putut întâmpla asta? Că nu semănau exact cu imaginea din capul meu.
Alte visuri s-au îndeplinit, dar nu am simțit deloc deloc ceea ce îmi imaginasem că voi simți. Acelea, clar, nu erau visurile mele.

Autocunoașterea este de folos, dar este progresiv procesul. Cea mai bună metodă  este să iți pui de zeci de ori întrebarea DE CE, exact că visul copil din ilustrarea mea de mai sus, afli răspunsuri despre TINE.
DE CE este mult mai valoros decât CUM. Că altfel o să vina DE CE-ul, când răspunsul la CUM nu a funcționat. Doar că nu iti mai aduce aceeași valoare, poate paloare.

Relaxarea. Desprinderea de vis.

La mine „lumina” a venit încet. Așa, că și cum, nu aș fi putut să țin ochii deschiși că să înțeleg deodată.
Și nu a fost suficient să mă prind. Cum adică să îi dau drumul? Și eu ce scop mai am fara visurile mele? Cu ce rămân?
Mi-am pus și eu aceste întrebări. Dar erau strigăte direct în capul meu de către Vis ;).
Cu alte cuvinte, striga:
„Nu mă abandona, fară mine ești un om mort!”
I-am răspuns și eu:
„Ba, fară tine, sunt um om Viu!”

Relaxează-te în viața ta. Desprinde-te de vis. Înțelegând asta, devii conectat cu adevărat la nevoile tale, la Viață și la Bucurie.

Sensul vieții este bucuria.

Obiectivul din energia aceasta se naște. De aceea unii reușesc să ajungă la destinație, poate chiar la mai multe. Își dau voie să se bucure de fiecare pas, să accepte, să învețe din greșeală și să o folosească drept profesor. Pentru fiecare lucru este un timp divin de împlinire, iar asta nu înseamnă resemnare, nici non-acțiune. Rămâi relaxat, în încredere, fă pașii simțind pământul sub tălpi și mergi înainte. Dă drumul. Încetează să mai confunzi lupta cu determinarea. Determinarea e în casa Obiectivului. Lupta te secătuiește.

O viață fară visuri este o viață plina de bucurie.

Aceasta a fost revelația mea. Un Aha interior care a produs o transformare fundamentală în mine.

Acum nu mă mai întreb de ce nu mi se îndeplinește visul. Mi-a rezolvat și vindecat multe din frustrările și durerile mele, ca om – si cele la nivel personal, dar și raporturile și felul în care îmi fac treaba s-a schimbat radical.
Cum m-a schimbat profesional și ce lipsea când eram mai la început?

„Casa visurilor ”, o călătorie

Nu este nevoie de cercetătorii britanici să știm că cei mai mulți dintre noi visează să aibă o casă sau să trăiască într-o casa care să fie într-un anume fel, context de vecinătate, dimensiune etc. Desigur, totul începe cu nevoia de baza, de a fi într-un cadru de siguranță, să nu te ploua,  să nu te ningă, să nu te mănânce ursul, cum se spune.
„A locui” înseamnă „a fi”, spunea Heidegger.
Adică această cochilie, numită casă, va lua forma a ceea ce ești. Și este și reciproc. Tu ești modelat de ceea ce pui în ea. De aceea când facem o casa, nu o putem gândi că ni se vă potrivi exact în forma în care o construim, amenajam… tot restul vieții. Dacă ar fi așa nu ar mai vinde nimeni nicio casă.
Iți voi spune  despre „casa visurilor”, așa cum o înțeleg eu astăzi.

La marea destinație se ajunge prin mai multe popasuri.

Casa visului (sg.) tău poate fi și cea în care stai cu chirie la 25 de ani. O faci să ți se potrivească atât cât permite contextul, o alegi funcție de TINE, cel de atunci. Apoi ai o alta, un apartament cu două camere, poate. Și tot așa. Nu vei avea grădina și nici piscină în fața blocului, dar numai acceptând aceste etape și cum modelezi tu spațiul în care ești la un moment dat vei merge mai departe către marea destinație.

Poate de aceea o numim „casa visurilor”, pentru că traversezi mai multe popasuri, vis după vis. Și, uneori, nu e nevoie să fie alta fizic, poate o transformi pe cea în care stai, după cum te schimbi tu și după cum curge viața. Iar schimbarea este valabila în oricare dintre cele doua sensuri ale unei direcții. Așa cum știm, depinde de fiecare.

Eu, omul & celelalte roluri…

Acum nu mai lupt să îndeplinesc visuri. M-am desprins chiar și de visurile mele. Mă mai agață și pe mine câte unul. Am unele vechi și cu experiență :).
Dar mă scutur repede. Am decis să mă bucur de călătorie și să mă concentrez pe ceea ce cunosc, pe ceea ce am de învățat, de crescut, de iubit, de dăruit.

Sunt atentă la nevoi, la preferințe, la context, la disponibilități, altfel spus la ceea ce este și la ceea ce se poate. Pozele de pe Pinterest sunt doar că să ai niste repere. Randarile 3D se realizează ca să înțelegi mai bine. Nu facem din ele un Vis. Știi câte lucruri se schimba în acest proces!?

A face o casa, a o amenaja, orice, orice…ai vrea să edifici. Totul va fi o rezultantă a ceea ce se poate (legal, că posibilități constructive, disponibilități financiare ale tale, timpul pe care îl investim și care ne este permis în context și o mulțime de variabile). Daca stai agățat de un Vis te asigur că vei fi nefericit. Și la sfârșit, dar și până acolo.

Eu sunt aici să susțin transformarea. Și asta din energia Obiectivului descris mai sus*. :)
Atunci când mă inviți în aceasta călătorie ca specialist, eu vin cu ceea ce sunt nu numai cu ceea ce am învățat. Identific nevoi, fac din idei soluții și caut posibilități. Dându-ți voie, in această energie de deschidere, pot să susțin și să te însoțesc în îndeplinirea obiectivului și, cine știe!?

          Surpriza poate fi că vei trăi o experiență de vis odată ajuns la destinație ;).

* în acest articol am eliminat descrieri tehnice ale procesului de proiectare și implementare, ca să rămânem într-o stare de introspecție și inspirație. Tot, de aceea, daca ai observat, nu am folosit cuvântul client sau beneficiar în acest articol, acolo unde am vorbit de raporturi profesionale; am spus oameni.

autor Ramona BOBERIS,
arhitect, arhitect de interior, creator de mobilier
 

Nota autorului:
Poți introspecta ceea ce ți-am spus, dacă te inspira, în orice plan din viața ta.
Poți să numești cum vrei tu personajele și să ilustrezi o altă poveste. Energia, sensul sunt mai importante decât forma.
Nu dețin Adevărul Absolut. Sunt AICI… că să mă bucur. :) Mulțumesc!

Înainte de acest AHA de mai sus, a trecut ceva timp, am scris chiar un articol despre Casa Visurilor. Îl puteți găsi pe Blog, aici.